I. Parabola semănătorului (8:4-15)
Parabola semănătorului descrie împărăţia în aspectul ei actual. Ea ne învaţă că împărăţia lui Dumnezeu cuprinde şi mărturisirea de credinţă, şi realitatea propriu-zisă. De asemenea ea formează baza unui avertisment foarte serios cu privire la modul în care auzim cuvântul lui Dumnezeu. Nu este lucru de şagă să auzi predicându-se şi predându-se Scriptura. Cei care aud devin mai încărcaţi de responsabilitate decât au fost oricând până atunci. Dacă dau din umeri, respingând mesajul sau cred că ascultarea de el este facultativă, o fac spre pierderea lor. Dar dacă aud mesajul şi ascultă de el, se transpun în situaţia de a primi în continuare şi mai multă lumină de la Dumnezeu. Parabola a fost rostită aici în faţa unei mari mulţimi, dar explicată ulterior numai ucenicilor.
Parabola se refera la un semănător, la sămânţa lui, la cele patru soiuri de teren în care a fost sădită sămânţa şi la patru rezultate.
SOLUL | REZULTATUL |
1. lângă drum | sămânţa călcată în picioare şi mâncată de păsări |
2. sol pietros | Sămânţa s-a uscat, pentru că nu avea umezeală. |
3. terenul cu spini | Sămânţa invadata şi înecată de spini. |
4. pământul bun | Fiecare sămânţă a rodit o sută de boabe. |
Cu alte cuvinte, când auzi cuvântul lui Dumnezeu ia seama la modul în care-l receptezi. Pentru ca sămânţa să dea rod, trebuie să cadă în pământ bun.