La prima vedere, nu pare să existe o legătură evidentă între pasajul acesta şi cel anterior. În realitate, însă, firul gândirii este neîntrerupt. Mântuitorul continuă să sublinieze importanţa ca ucenicii Săi să pună în practică învăţăturile Sale. El Se aseamănă pe Sine cu un om care a aprins o lampă, nu pentru a o aşeza sub un vas sau sub pat, ci pe un sfeşnic, ca toţi să vadă lumina. Învăţându-i pe ucenici principiile împărăţiei lui Dumnezeu, Domnul Isus a aprins de fapt o lampă. Ce trebuia acum să facă ei cu această lampă?
Mai întâi de toate, trebuiau să n-o acopere cu un vas. La Matei 5:15,Marcu 4:21 şi Luca 11:33 (în versiunea King James), vasul este numit baniţă. Desigur este o unitate de măsură, folosită în comerţ. Deci ascunderea lămpii sub o baniţă ar putea însemna să permiţi ca mărturia ta să fie năpădită şi umbrită de agitaţia vieţii afacerilor. Mai bine ar fi să pui lampa deasupra baniţei, adică, să practici creştinismul în piaţă şi să foloseşti afacerile (serviciul financiar sau comercial în care eşti angajat) ca amvon de la care să propovăduieşti evanghelia.
În al doilea rând, ucenicul nu trebuie să ascundă lampa sub pat. Patul se referă la odihnă, confort, lene sau complacere. O, cât de mult pot împiedica acestea lumina să strălucească! Ucenicul trebuie să aşeze lampa într-un sfeşnic. Cu alte cuvinte, el trebuie să trăiască şi să predice adevărul în aşa fel încât toţi să poată vedea.