Ceilalţi musafiri au pus la îndoială, în cugetul lor, dreptul lui Isus de a ierta păcatele. Inima firească urăşte harul. Dar Isus a asigurat-o pe femeie că credinţa ei a mântuit-o şi i-a spus să plece în pace. Iată un lucru pe care nu-l pot realiza psihiatrii. Poate că ei reuşesc să alunge sentimentele de vinovăţie, prin explicaţiile lor sofisticate, dar ei nu vor putea dărui nimănui niciodată bucuria şi pacea pe care numai Isus le poate dărui.
Conduita Domnului nostru prin faptul că a mâncat la masa acestui fariseu a fost greşit interpretată de unii creştini, care încearcă să apere practica de a menţine relaţii intime cu oameni neîntorşi la Dumnezeu, de a participa la distracţiile lor şi de a se complace în plăcerile lor. Iată avertismentul pe care ni-l dă Ryle în această privinţă:
Cei care recurg la acest argument trebuie să-şi amintească purtarea Domnului nostru cu acest prilej. El făcea lucrarea Tatălui Său, atunci când stătea la masă în casa fariseului. El a depus mărturie împotriva păcatelor care îl înfăşurau pe acesta. El i-a explicat fariseului natura adevăratei iertări a păcatelor şi secretul adevăratei iubiri pentru Domnul. El a declarat natura mântuitoare a credinţei. Dacă creştinii care susţin că este bine să ai relaţii apropiate cu cei nemântuiţi vor vizita casele acestora în duhul de care era cuprins Domnul nostru şi vor vorbi şi se vor comporta ca El, atunci n-am nimic împotriva continuării acestei practici. Întrebarea se pune: vorbesc şi se comportă ei la mesele prietenilor lor neconvertiţi cum s-a comportat şi a vorbit Isus la masa lui Simon? Este o întrebare la care ar trebui neapărat să răspundă.