Două sunt lucrurile pe care dragostea nu le face: ea nu judecă şi nu condamnă. Isus a spus: „Nu judecaţi şi nu veţi fi judecaţi!" Mai întâi de toate, nu trebuie să judecăm motivele oamenilor. Noi nu putem citi în inima cuiva şi, prin urmare, nu avem de unde şti de ce acţionează cineva într-un anumit mod. Apoi nu trebuie să judecăm lucrarea, misiunea, isprăvnicia sau slujba altui creştin (1Corinteni 4:1-5). Dumnezeu este Judecătorul în toate aceste cazuri. Şi, în general, nu trebuie să-i cenzuram pe alţii. Un spirit critic, care mereu vânează greşelile altora, va viola legea dragostei.

Există însă anumite domenii în care creştinii trebuie să judece. Adesea trebuie să judecăm dacă unii oameni sunt creştini adevăraţi; altminteri, nu am fi în stare să recunoaştem un jug inegal (2Corinteni 6:14). Păcatul trebuie judecat, atât în familie, cât şi în adunare. Pe scurt, trebuie să judecăm, să facem distincţie, între bine şi rău, dar nu trebuie să atribuim motive sau să atacăm caracterul cuiva.

„Iertaţi şi vi se va ierta." Rezultă de aici că iertarea noastră depinde de disponibilitatea noastră de a-i ierta pe alţii. Dar alte versete din Scriptură ne învaţă că atunci când îl primim pe Cristos prin credinţă, suntem iertaţi fără plată şi necondiţionat. Cum se explică atunci această aparentă contradicţie? Explicaţia constă în faptul că există două feluri de iertare - judiciară şi părintească.

Iertarea judiciară este acordată de Dumnezeu Judecătorul tuturor celor care cred în Domnul Isus Cristos. Ea înseamnă că plata pentru păcate a fost achitată de Cristos şi păcătosul credincios nu va mai trebui să plătească el însuşi. Este o iertare necondiţionată.

Iertarea părintească este aceea pe care o acordă Dumnezeu Tatăl copilului Său când acesta a greşit, dar îşi mărturiseşte şi se lasă de păcatul său. Ea are drept urmare refacerea părtăşiei cu familia lui Dumnezeu şi nu are nimic de a face cu pedeapsa (plata) păcatului. Ca Tată, Dumnezeu nu ne poate ierta atunci când noi înşine refuzăm să-i iertăm pe alţii. El nu se poartă în acest mod şi nu poate umbla în părtaşi e cu cei care se poartă aşa. Este genul de iertare părintească, la care Se referă Isus prin cuvintele „şi vi se va ierta".