„Binecuvântaţi sunteţi voi, care flămânziţi acum". Din nou, asta nu se referă la mulţimile vaste de oameni care suferă de malnutriţie. Mai degrabă, se referă la ucenicii lui Isus Cristos, care adoptă în mod deliberat o viaţă de lepădare de eul propriu, pentru a putea ajuta astfel la alinarea nevoilor omenirii, atât spirituale, cât şi fizice. Se referă la oameni care sunt dispuşi să trăiască cu un regim alimentar simplu şi necostisitor, aşa încât, prin acest trai frugal să poată să le pună la dispoziţie oamenilor evanghelia harului. Toate aceste acte de lepădare de sine vor fi răsplătite într-o zi.
„Binecuvântaţi sunteţi voi care plângeţi acum". Nu întristarea în sine este o binecuvântare. Plânsul celor nemântuiţi nu are nici un folos durabil. Mai degrabă, Isus se referă aici la lacrimile vărsate de dragul Lui. Lacrimi pentru cei aflaţi pe calea pierzării. Lacrimi pentru starea dezbinată şi neputincioasă a bisericii. Toate durerile sufleteşti îndurate pe parcursul slujirii Domnului Isus Cristos. Cei ce seamănă cu lacrimi vor secera cu bucurie.