Cei doisprezece pe care i-a ales El din cercul mai mare de ucenici au fost după cum urmează:
1. Simon, căruia i-a dat numele de Petru, fiul lui Iona şi unul dintre cei mai proeminenţi apostoli.
2. Andrei, fratele lui. Andrei este cel care i-a făcut cunoştinţă lui Petru cu Domnul.
3. Iacov, fiul lui Zebedei. El a avut privilegiul de a fi cu Petru şi cu Ioan pe Muntele Schimbării la Faţă. A fost ucis de Irod Agripa întâiul.
4. Ioan fiul lui Zebedei. Isus i-a numit pe Iacov şi Ioan „Fiii tunetului". Acest Ioan este cel care a redactat evanghelia ce-i poartă numele şi epistolele cu acelaşi nume, precum şi Apocalipsa.
5. Filip, originar din Betsaida, care i-a făcut cunoştinţă lui Natanael cu Isus. A nu se confunda cu evanghelistul Filip, din cartea Fapte.
6. Bartolomeu, un alt nume al lui Natanael. Este menţionat doar în această listă a celor doisprezece.
7. Matei, vameşul, numit şi Levi, cel care a scris prima evanghelie.
8. Toma, numit şi Geamănul, cel care a spus că nu va crede că Domnul a înviat, până nu va vedea dovezi concludente.
9. Iacov, fiul lui Alfeu. S-ar putea să fi fost cel care a ocupat o funcţie de răspundere în cadrul bisericii de la Ierusalim, după ce Iacov, fiul lui Zebedei, a fost ucis de Irod.
10. Simon, numit Zilotul. Puţine lucruri se cunosc despre el, în relatarea sacră.
11. Iuda, fiul lui lacov. Poate că una şi aceeaşi persoană cu Iuda, autorul epistolei cu acelaşi nume, considerat a fi Lebeus, al cărui nume era Tadeu (Matei 10:3; Marcu3:18).
12 Iuda Iscarioteanul, despre care se crede că provenea din Kerioth, în Iuda, şi astfel singurul dintre apostoli care nu era din Galileea. Cel care L~a vândut pe Domnul nostru, numit de Isus „fiul pierzării". Nu toţi ucenicii erau oameni dotaţi cu un intelect strălucit sau cu capacităţi deosebite. Ei erau un eşantion reprezentativ al omenirii. Ceea ce-i distingea pe ei de restul oamenilor era relaţia lor cu Isus şi ataşamentul lor faţă de El. Ei erau probabil oameni tineri, între 20 şi 30 de ani, când i-a ales Mântuitorul. În tinereţe, oamenii sunt plini de râvnă şi cel mai dispuşi să se lase învăţaţi, dând dovadă de cea mai mare rezistenţă în faţa greutăţilor. Domnul Isus a ales doar doisprezece ucenici, deoarece El punea mai mult preţ pe calitate, decât pe cantitate. Cu condiţia să obţină oameni cu un calibru corespunzător, El îi putea trimite pe aceştia în lume, urmând ca prin procesul reproducerii spirituale, aceştia să evanghelizeze lumea. De îndată ce au fost aleşi ucenicii, se impunea acum un proces temeinic de formare în principiile împărăţiei lui Dumnezeu. Restul capitolului de faţă este consacrat reliefării trăsăturilor de bază care trebuie să alcătuiască caracterul şi comportamentul unor ucenici ai Domnului Isus.