Isus a observat credinţa care s-a dus până la extreme, ca să atragă atenţia Domnului asupra omului nevoiaş. Când le-a văzut El credinţa, adică credinţa celor patru plus cea a invalidului, i-a zis paraliticului: „Omule, păcatele îţi sunt iertate". Această afirmaţie fără precedent i-a stârnit pe cărturari şi farisei. Ei ştiau că numai Dumnezeu poate ierta păcatele. Nefiind dispuşi să recunoască că Isus este Dumnezeu, ei au invocat comiterea unui presupus păcat al blasfemiei.