Domnul a răspuns, enunţând un principiu adânc înrădăcinat în afacerile oamenilor: oamenii mari nu sunt apreciaţi în mediul din care provin. Apoi el a citat două incidente remarcabile din Vechiul Testament, în care profeţi ai lui Dumnezeu nu au fost apreciaţi de poporul Israel şi, prin urmare, au fost trimişi la Neamuri. Când a venit o foamete mare în Israel, Ilie nu a fost trimis la văduve evreice - deşi erau destule - ci a fost trimis la o văduvă neevreică din Sidon. Şi deşi erau mulţi leproşi în Israel când slujea Elisei, el nu a fost trimis la nici unul dintre ei, ci a fost trimis la neevreul Naaman, căpitan în armata siriană. Imaginaţi-vă ce impact au avut cuvintele lui Isus asupra minţilor acestor evrei! Ei, care aşezau femeile, Neamurile şi leproşii pe ultimul loc al scării sociale. Dar aici Domnul a aşezat în mod intenţionat aceste trei categorii pe locuri superioare evreilor necredincioşi! Ceea ce a afirmat El a fost că istoria Vechiului Testament era pe punctul de a se repeta. În pofida faptului că a săvârşit atâtea minuni, El avea să fie respins, nu numai de oraşul Nazaret, ci de întreaga naţiune Israel. După această respingere, El avea să-Şi îndrepte atenţia spre Neamuri, exact aşa cum procedaseră Ilie şi Elisei.