Oamenii au fost evident impresionaţi. Ei L-au vorbit de bine, fiind atraşi la El de cuvintele Sale pline de har. Pentru ei era o taină faptul că tâmplarul, fiul lui Iosif, S-a dezvoltat atât de minunat.

Domnul ştia că popularitatea de care Se bucura era doar de suprafaţă, că în realitate oamenii nu apreciau la justa valoare Persoana sau lucrarea Sa. Pentru ei, El era doar unul din tinerii lor, care reuşise să Se afirme la Capernaum. El a anticipat sfârşitul pe care aveau să Îl ofere ei: „Doctore, vindecă-te pe Tine însuţi!" În mod obişnuit, această parabolă ar însemna: „Fă pentru tine ceea ce ai făcut pentru alţii. Vindecă-te de propria ta stare, dacă pretinzi că-i poţi vindeca pe alţii." Dar aici sensul e uşor diferit, fiind explicat în cuvintele care urmează: „Fă şi aici, în patria Ta, (adică la Nazaret) ce am auzit că ai făcut în Capernaum." A fost o provocare batjocoritoare adresată Lui să facă minuni la Nazaret cum făcuse pretutindeni, şi astfel să-Şi spele presupusa ruşine.