Acolo El a fost ispitit timp de patruzeci de zile de către diavolul - zile în care Domnul nostru nu a mâncat nimic. La sfârşitul celor patruzeci de zile, a venit ispita, prezentată sub trei aspecte, care sunt mai accesibile înţelegerii noastre. În realitate, ispitirea a avut loc în trei locuri diferite - în pustiu, pe munte şi în templul din Ierusalim. Adevărata natură umană a lui Isus s-a oglindit prin cuvintele: a flămânzit. Aceasta a fost ţinta primei ispite a Satanei, care a sugerat ca Domnul să recurgă la puterea Sa divină pentru a-Şi stâmpăra foamea trupească. Subtilitatea ispitei a constat în faptul că actul în sine a fost perfect legitim. Dar ar fi fost greşit ca Isus să-şi stâmpere foamea printr-un act de ascultare faţă de Satan. El trebuia să procedeze conform voii Tatălui Său.