Dacă doreau să se pună cu adevărat în ordine faţă de Dumnezeu, ei trebuiau să demonstreze că s-au pocăit cu adevărat, etalând o viaţă schimbată. Pocăinţa autentică produce roade. Ei gândeau greşit atunci când considerau că simplul fapt că descind din Avraam era de ajuns pentru a fi mântuiţi. Simpla înrudire a cuiva cu oameni credincioşi nu-l face şi pe el să fie credincios. Dumnezeu nu S-a limitat la descendenţii fizici ai lui Avraam în împlinirea planurilor Sale; El putea să ridice copii ai lui Avraam chiar şi din pietrele de pe malul râului Iordan. Pietrele ar putea fi aici o întruchipare a Neamurilor, pe care Dumnezeu le-ar putea transforma printr-o minune a harului în credincioşi, pătrunşi de aceeaşi credinţă ca a lui Avraam. De fapt, asta s-a şi întâmplat. Sămânţa fizică a lui Avraam, ca naţiune, L-a respins pe Cristosul lui Dumnezeu. Dar multe Neamuri L-au primit ca Domn şi Mântuitor, devenind astfel sămânţa spirituală a lui Avraam.