Misiunea sa a constituit o împlinire a profeţiei de la Isaia 40:3-5. El era glasul celui ce strigă în pustiu. Din punct de vedere spiritual, Israel era un pustiu în acest punct din istoria lui. Ca naţiune, era aridă şi împietrită, neaducându-i lui Dumnezeu nici o roadă. Pentru a se putea pregăti pentru venirea Domnului, oamenii trebuiau să treacă printr-o schimbare morală. Pe vremea aceea, când venea un rege în vizita, se făceau tot felul de pregătiri minuţioase, se netezeau drumurile, ca să i se uşureze cât mai mult deplasarea. Tocmai aceasta i-a chemat Ioan pe oameni să facă, numai că nu se punea problema unei reparaţii literale a drumurilor, ci o pregătire a inimii lor pentru a-L primi pe El.