În, versetele 11-14, el le-a oferit modalităţi concrete de a dovedi sinceritatea lor. În general, ei trebuiau să-şi iubească aproapele ca pe ei înşişi, împărţind cu cei săraci hainele şi hrana lor.

Cât despre vameşi, aceştia trebuiau să fie cinstiţi în toate tranzacţiile lor. Întrucât întreaga lor tagmă era cunoscută pentru necinstea ei, orice manifestare de cinste ar fi fost o dovadă foarte reală a pocăinţei lor.

Şi, în fine, soldaţii în termen trebuiau să evite trei păcate de care se făceau în special vinovaţi cei din armată: extorcarea de bani, defăimarea şi nemulţumirea. Este important să reţinem că oamenii nu erau mântuiţi prin înfăptuirea acestor fapte bune, ci mai degrabă acestea constituiau dovada exterioară că inimile lor au fost puse cu adevărat într-o stare după voia lui Dumnezeu.