III. PREGĂTIREA FIULUI OMULUI PENTRU A SLUJI (cap. 3:1-4:30)

Fiind istoric, Luca identifică anul în care a început Ioan să predice, numind liderii politici şi religioşi care se aflau pe vremea aceea la putere - un împărat (Cezar) un guvernator, trei având titlul de tetrarhi şi doi mari preoţi. Dregătorii politici menţionaţi aici constituie un indiciu al mâinilor de fier cu care era condus Israelul pe vremea aceea, starea de subjugare în care se găsea. Faptul că în acest timp existau doi mari preoţi în Israel demonstra starea de dezordine pe plan religios şi politic în care se găsea poporul Israel. Deşi în ochii lumii erau oameni mari, în faţa lui Dumnezeu aceştia erau oameni răi, lipsiţi de scrupule. Prin urmare, când a dorit să le vorbească. El a ocolit palatul şi sinagoga, trimiţând mesajul Său lui Ioan, fiul lui Zaharia, în pustiu.