Versetele 5-33 constituie un măreţ discurs profetic. Deşi se aseamănă cu Discursul de pe Muntele Măslinilor, de la Matei 24 şi 25, cele două nu sunt identice. Din nou trebuie să nu uităm că deosebirile pe care le constatăm între cele patru evanghelii nu sunt întâmplătoare sau contradictorii, ci sunt încărcate de o profundă semnificaţie.
În acest discurs îl găsim pe Domnul vorbind când despre distrugerea Ierusalimului, care avea să se întâmple în anul 70 după Cristos, când despre condiţiile care vor preceda a doua Sa venire. Avem aici ilustrată legea dublei referiri - cu alte cuvinte, prezicerile Sale urmau să aibă în curând o împlinire parţială prin asedierea Ierusalimului de către Titus, dar şi o altă împlinire completă, la sfârşitul Marii Strâmtorări.
Iată punctele principale ale discursului:
1. Isus a prezis distrugerea Ierusalimului (v. 5,6).
2. Ucenicii au întrebat când se va întâmpla aceasta (v. 7).
3. Isus le-a prezentat mai întâi un tablou general al evenimentelor care vor preceda a doua Sa venire (v. 8-11).
4. Apoi El a zugrăvit tabloul căderii Ierusalimului şi epoca ce va urma (v. 12-24).
5. În fine, El a prezis semnele care vor precede venirea Sa a doua oară şi i-a îndemnat pe adepţii Săi să trăiască clipă de clipă aşteptând revenirea Sa (v. 25-26).
Pe când vorbeau unii despre templul lui Irod, admirându-i splendoarea, Isus i-a prevenit să nu se preocupe de lucrurile materiale, care, oricum, vor trece în curând. Vor veni zilele când templul va fi distrus complet.