Isus le-a răspuns printr-o întrebare. Un răspuns corect la această întrebare ar fi constituit şi răspunsul la întrebarea pusă de ei. A fost botezul lui Ioan aprobat de Dumnezeu, sau doar de autoritatea umană? Aici ei au fost prinşi. Căci dacă recunoşteau că Ioan a predicat sub ungerea divină, atunci de ce n-au ascultat de mesajul lui şi nu s-au pocăit, primindu-L pe Mesia, aşa cum îl vestise Ioan? Dar dacă spuneau că Ioan nu a fost decât un predicator oarecare, riscau să-şi atragă furia maselor, care încă îl recunoşteau pe Ioan ca profet al lui Dumnezeu. Prin urmare au zis: „Nu ştim de unde provenea autoritatea lui Ioan." Isus a spus atunci: „În acest caz, nici Eu nu vă voi spune prin a cui autoritate îi învăţ eu pe oameni." Dacă nici atâta nu ştiau de unde vine autoritatea lui Ioan, atunci cum îşi permiteau să pună la îndoială autoritatea Celui care era mai mare decât Ioan? Textul acesta ne arată că lucrul esenţial în lucrarea de predare a Cuvântului lui Dumnezeu este să fii umplut cu Duhul Sfant. Cel care are această înzestrare poate fi mai de folos decât cei a căror putere constă în diplome, în tot felul de titluri şi onoruri omeneşti.
„Ce instituţie de învăţământ ţi-a acordat diploma? Cine te-a ordinat?" Iată cum vechile întrebări, îmbrăcate probabil într-o doză de gelozie, continuă să fie ridicate şi astăzi. Cel ce propovăduieşte cu mult rod evanghelia lui Cristos, chiar dacă nu şi-a ros coatele pe băncile vreunui seminar renumit sau universităţi vestite, continuă şi astăzi să fie încolţit, punându-se sub semnul întrebării vrednicia şi validitatea ordinarii sale.