Apoi Isus i-a redus la tăcere, cu porunca: „Daţi deci Cezarului ce este al Cezarului şi lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu!" În aparenţă, ei erau atât de preocupaţi de interesele Cezarului, dar de interesele lui Dumnezeu nici nu le păsa. „Banii sunt ai Cezarului iar voi sunteţi ai lui Dumnezeu. Lăsaţi-i lumii banii ei, iar lui Dumnezeu creaturile Şale!" Este atât de uşor să ne preocupăm de chiţibuşuri, şi să neglijăm lucrurile de importanţă majoră ale vieţii. După cum este atât de uşor să ne achităm datoriile faţă de semenii noştri, jefuindu-L, în schimb, pe Dumnezeu de lucrurile care I se cuvin.