Mântuirea a produs o schimbare radicală în viaţa vameşului. Acesta L-a informat pe Mântuitorul că intenţiona să dea acum jumătate din bunurile sale la săraci. (Până acum, el îi jecmănise pe săraci.) De asemenea şi-a făcut planul de a restitui împătrit orice bani pe care i-a câştigat pe căi necinstite. Aceasta depăşea cu mult prevederile legii (Exod 22:4,7;Levitic 6:5;Numeri 5:7), demonstrând că acum Zacheu era stăpânit de dragoste, pe când înainte era robit de lăcomie.
Nu pare să existe vreo îndoială asupra faptului că Zacheu îşi însuşise bunuri pe căi necinstite. Wuest traduce partea a doua a versetului 8 astfel: „Şi întrucât am stors pe nedrept...", nu ,dacă am stors..."
La prima vedere s-ar părea că Zacheu se fălea cu spiritul său filantropic, punându-şi încrederea în acesta pentru a fi mântuit. Dar nu aşa stau lucrurile. El afirma prin filantropia sa că noua viaţă pe care a descoperit-o în Cristos îl îmboldea acum să facă restituiri pentru nedreptăţile comise în trecut şi, prin urmare, drept recunoştinţă faţă de Dumnezeu pentru că l-a mântuit, el dorea să-şi pună banii şi averea în slujba lui Dumnezeu, spre slava Lui şi întru binecuvântarea semenilor lui.
Versetul 8 este unul din cele măi puternice versete din Biblie în sprijinul conceptului de restituire. Mântuirea nu-l absolvă pe cineva de datoria de a rectifica relele comise în trecut. Datoriile făcute pe când cineva era neconvertit nu sunt anulate când acesta se naşte din nou. Dar dacă a furat bani înainte de a fi fost mântuit, atunci adevărata măsură a harului lui Dumnezeu reclamă ca aceşti bani să fie returnaţi după ce persoana respectivă a devenit copilul lui Dumnezeu.