B. Fiul Omului plânge pentru Ierusalim (19:41-44)
Pe când se apropia Isus de Ierusalim, a rostit o plângere pentru oraşul care pierduse prilejul său cel mai favorabil. Dacă oamenii L-ar fi primit pe El ca Mesia, ar fi avut pace. Dar ei n-au recunoscut că El era sursa păcii. Acum era prea târziu. Deja au hotărât ce vor face cu Fiul lui Dumnezeu. Pentru că L-au respins, ochii lor au fost orbiţi. Pentru că n-au voit să-L vadă, ei nu puteau să-L mai vadă din acest moment.
Să ne oprim aici să cugetăm la minunatele lacrimi vărsate de Mântuitorul. După cum s-a exprimat W. H. Griffith Thomas: „Să stăm la picioarele lui Cristos, până vom învăţa secretul lacrimilor Sale şi, privind păcatele şi durerile locuitorilor oraşelor şi satelor, să plângem şi noi pentru ele."