Al treilea nu a avut decât scuze. El a înapoiat mina pe care o păstrase învelită într-un ştergar. El nu a câştigat nimic cu această mină. De ce? Ei bine, el aproape că l-a învinuit pe omul de neam mare pentru eşecul de a fi obţinut profit de pe urma minei, afirmând că nobilul este un om aspru, care ar fi pretins un câştig fără cheltuieli. Numai că slujitorul s-a autocondamnat prin propriile sale cuvinte. Dacă aşa credea că este stăpânul, atunci ar fi putut, cel puţin, să depună mina la o bancă, pentru ca aceasta să aducă ceva dobândă.