Într-o zi Zaharia îşi desfăşura îndatoririle preoţeşti în templu. Nu era o zi oarecare din viaţa lui, deoarece fusese ales prin tragere la sorţi să ardă tămâie în Locul Sfânt. Oamenii s-au adunat în zona exterioară templului şi se rugau. Nimeni nu a putut stabili ora din zi semnificată prin expresia ceasul arderii tămâiei.
Este un motiv de inspiraţie pentru noi să remarcăm că evanghelia după Luca începe cu scena oamenilor care se rugau la templu şi se încheie cu o scenă similară, a oamenilor care îl slăveau pe Dumnezeu la templu. Iar între aceste două scene definitorii avem relatarea modului în care rugăciunile lor au fost ascultate, găsindu-şi împlinirea în Persoana şi lucrarea Domnului Isus.