B. Cu privire la nevoia de a avea un spirit iertător
În viaţa creştină nu există doar pericolul de a-i face pe alţii să se poticnească. Mai există şi pericolul de a ţine necaz pe cineva sau de a refuza să-l ierţi, când persoana respectivă îşi cere iertare. De asta se ocupă Domnul în fragmentul de faţă. Noul Testament ne învaţă că trebuie să urmăm următoarea procedură în situaţii de genul acesta:
1. Dacă unui creştin i s-a făcut un rău, o nedreptate, mai întâi de toate, el trebuie să ierte în inima lui persoana care i-a greşit (Efeseni 4:32). Asta îi va păzi sufletul de resentimente şi maliţiozitate.
2. Apoi are datoria de a se duce în particular la persoana care i-a greşit şi s-o mustre (v. 3; vezi şi Matei 18:15). Dacă persoana respectivă se pocăieşte, atunci trebuie să i se spună că a fost iertată. Dacă păcătuieşte de repetate ori şi se pocăieşte de repetate ori, trebuie să fie iertată (v. 4).
3. Dacă mustrarea în particular nu dă rezultatele scontate, atunci persoana lezată trebuie să ia unul sau doi martori (Matei 18:16). Dacă cel care a greşit nu ascultă nici de aceştia, atunci chestiunea trebuie adusă în faţa bisericii. Dacă nu ascultă nici de biserică, atunci urmarea este excomunicarea sau excluderea sa (Matei 18:17).
Scopul mustrării şi al altor acţiuni cu caracter disciplinar nu este acela de revanşă sau de umilire a celui care a greşit, ci de a-l readuce la părtăşia cu Domnul şi cu fraţii săi. Orice mustrare trebuie să se facă în spiritul dragostei. Noi n-avem de unde şti dacă pocăinţa persoanei mustrate este reală. Va trebui s-o credem pe cuvânt că s-a pocăit cu adevărat. Acesta e şi motivul pentru care Domnul spune: „Şi chiar dacă păcătuieşte împotriva ta de şapte ori pe zi şi de şapte ori pe zi se întoarce la tine şi zice: «Mă pocăiesc», să-l ierţi." Este chiar modul plin de har şi tandreţe în care Se poartă Tatăl cu noi înşine. Indiferent de câte ori greşim noi faţă de El, avem totdeauna asigurarea că: „Dacă ne mărturisim păcatele, El este credincios şi drept ca să ne ierte păcatele şi să ne curăţească de orice nedreptate." (1Ioan 1:9).