F. Cu privire la venirea împărăţiei (17:20-37)
E greu de stabilit dacă fariseii au fost sinceri când au pus întrebarea despre împărăţie sau dacă au dorit să-şi bată joc. Ştim totuşi că, fiind evrei, aveau nădejdea venirii cu putere şi glorie a unei împărăţii. Ei aşteptau semne exterioare şi manifestări vizibile pe plan politic. Mântuitorul le-a spus: „Împărăţia lui Dumnezeu nu vine în aşa fel ca să atragă atenţia." Cu alte cuvinte, cel puţin în etapa actuală, tărâmul lui Dumnezeu nu vine însoţit de semne exterioare izbitoare. Nu era o împărăţie pământească, temporală şi vizibilă, pe care s-o poţi arăta cu degetul aici sau acolo. Mai degrabă, Mântuitorul a spus că împărăţia lui Dumnezeu este în ei sica printre ei. Domnul Isus nu putea spune că împărăţia era în inimile fariseilor, deoarece aceşti făţarnici religioşi nu aveau loc pentru Cristos Regele în inimile lor împietrite. Ceea ce a vrut El să spună a fost că împărăţia lui Dumnezeu era în mijlocul lor. El era Regele de drept al Israelului, care săvârşise minuni şi îşi acreditase identitatea şi poziţia în văzul tuturor. Dar fariseii nu voiau să-L primească. Şi astfel, pentru ei împărăţia lui Dumnezeu se arătase, dar fusese total neobservată de ei.