Lăudat să fie Dumnezeu pentru credincioşia cu care îşi împlineşte făgăduinţele. Domnul încheiase un legământ necondiţionat de mântuire cu Avraam. Făgăduinţa aceasta a fost împlinită prin venirea seminţei lui Avraam, adică Domnul Isus Cristos. Mântuirea adusă de El a fost atât externă, cât şi internă. Pe plan extern, ea a însemnat izbăvirea din mâna duşmanilor lor. Pe plan intern, a însemnat slujirea Lui cu frică, în sfinţenie şi neprihănire.

G. Campbell Morgan contribuie cu două gânduri foarte pătrunzătoare la explicaţia acestui pasaj. Mai întâi, el scoate în evidenţă corelaţia izbitoare dintre numele lui Ioan şi tema cântării - ambele sunt marcate de harul lui Dumnezeu. Apoi el găseşte aluzii la numele lui Ioan, Zaharia şi Elisabeta în versetele 72 şi 73.

Ioan - făgăduinţa îndurării (v. 72).

Zaharia - pentru a-şi aduce aminte (v.72).

Elisabeta - jurământul (v. 73).

Harul lui Dumnezeu, aşa cum este vestit de Ioan, rezultă din faptul că Dumnezeu îşi aduce aminte de jurământul făcut în sfântul Său legământ.