Noi trebuie să ne facem prieteni prin mijloacele mamonei nedrepte. Adică trebuie să ne folosim de bani şi alte resurse materiale în aşa fel încât să câştigăm suflete pentru Cristos şi astfel să încheiem prietenii care să dureze toată veşnicia, cum se exprimă şi Pierson:

Banii pot fi folosiţi pentru a cumpăra Biblii, cărţi, tractate, cu care să câştigăm sufletele oamenilor. Astfel ceea ce era material şi vremelnic devine nemuritor şi nematerial, spiritual şi etern. Să zicem că cineva dispune de o sută de dolari. Ei bine, îi va putea cheltui petrecând la un restaurant bun sau organizând o masă pentru prieteni, în care caz a doua zi va constata că nu s-a ales cu nimic. Pe de altă parte, poate investi suta aceasta în Biblii, cumpărate la preţul de 1 dolar bucata. Va achiziţiona astfel 100 de exemplare ale Cuvântului lui Dumnezeu. Pe acestea le va sădi apoi cu multă chibzuinţă, ca sămânţă pentru împărăţia cerurilor iar sămânţa aceea va da rod nu de alte Biblii, ci de suflete omeneşti. Din mamona nedreaptă el şi-a făcut astfel prieteni, care, atunci când el va da greş, îl vor primi în locuinţele lor cereşti.

Aşadar aceasta este învăţătura Domnului cu privire la acest text. Prin investirea înţeleaptă a bunurilor materiale putem să ne asigurăm că vom avea parte de binecuvântările altor oameni. Ne vom asigura că atunci când vom intra pe porţile raiului, vom fi întâmpinaţi cu bucurie de ceata celor care au fost mântuiţi prin dărnicia şi rugăciunile noastre jertfitoare. Oamenii aceştia ne vor mulţumi, spunând: „Tu ai fost cel care m-ai chemat, ajutându-mă să ajung aici." Iată ce spune şi Darby în această privinţă:

Omul, în general, este administratorul lui Dumnezeu. În alt sens şi în alt context, Israel a fost administratorul lui Dumnezeu, aşezat în via lui Dumnezeu. Lui i s-a încredinţat legea, făgăduinţele, legămintele şi închinarea. Dar, în general, s-a constatat că Israelul a risipit bunurile Sale. Omul, în postura de administrator, a fost găsit cu totul lipsit de credincioşie. Ce e de făcut, acum? Apare Dumnezeu şi, în suveranitatea harului Său, transformă lucrurile pe care omul le-a corupt aici pe pământ în mijloace ale roadelor Sale cereşti. Lucrurile din lumea aceasta, aflate în mâna omului, nu trebuie să fie folosite de acesta spre obţinerea unor satisfacţii maxime din lumea actuală, care e, oricum, total despărţită de Dumnezeu, ci cu gândul la viitor. Noi nu trebuie să ne străduim să posedăm lucruri aici pe pământ, ci, prin folosirea raţională a acestor lucruri, să ne îngrijim de alte vremuri. Este mai bine să le investim pe toate pentru obţinerea unui singur prieten, decât să avem bani în prezent. Omul în vremea de acum se îndreaptă spre pierzare. De aceea, în prezent omul este un ispravnic ce nu-şi găseşte locul.