Dar noua dispensaţie nu a însemnat nicidecum renunţarea la adevărurile morale de bază. Ar fi mai uşor să treacă cerul şi pământul decât sa cadă o singură frântură de literă din Lege. O frântură din Lege s-ar putea asemăna cu liniuţa de la litera „t" sau punctul de pe litera „i".
Fariseii susţineau că ei se află în împărăţia lui Dumnezeu, dar Domnul spunea, de fapt: „Nu puteţi nesocoti marile legi morale ale lui Dumnezeu, pretinzând, în acelaşi timp, că vă aflaţi în împărăţia Lui." Poate că ei vor fi întrebat: „Dar ce precept moral important am nesocotit?" Drept care, Domnul le-a atras atenţia asupra legii căsniciei, ca o lege care nu va trece. Orice om care divorţează de soţia sa şi se căsătoreşte cu alta comite adulter şi oricine se căsătoreşte cu o femeie divorţată comite de asemenea adulter. Este exact ce făceau fariseii, pe plan spiritual. Poporul evreu fusese aşezat într-o poziţie privilegiată, în cadrul legământului pe care l-a încheiat Dumnezeu cu evreii. Dar aceşti farisei îi întorceau acum spatele lui Dumnezeu, prin goana lor nebună după îmbogăţire. Din verset s-ar putea deduce că ei erau vinovaţi nu numai de adulter spiritual, ci şi de adulter fizic.