Fariseii nu erau doar mândri şi făţarnici, ci şi lacomi, pe deasupra. Ei credeau că evlavia este un mijloc de îmbogăţire. Ei au ales religia ca vocaţie, cum alege cineva o profesie bine remunerată. Slujirea lor nu era conceputa pentru a-L slăvi pe Dumnezeu şi a fi de folos aproapelui, ci, mai degrabă, pentru a le spori averile. Când L-au auzit pe Domnul Isus propovăduind că trebuie să renunţe la bogăţiile lor din această lume, adunându-şi comori în cer, ei şi-au bătut joc de El. Pentru ei banii erau mai reali, mai palpabili decât făgăduinţele lui Dumnezeu. Nimic nu putea să-i împiedice pe ei de a-şi strânge bogăţii.