Răspunsul tatălui a lăsat să se înţeleagă că e mare bucurie pentru restaurarea unuia pierdut, în vreme ce un fiu încăpăţânat, ingrat şi neîmpăcat nu constituie nici un motiv de bucurie.
Fiul mai mare este o imagine plastică a cărturarilor şi fariseilor. Ei îi purtau necaz lui Dumnezeu pentru că Se purta cu milă până şi faţă de păcătoşii cei mai mari. În concepţia lor, dar nu şi în a lui Dumnezeu, ei L-au slujit cu credincioşie şi niciodată nu I-au călcat poruncile. Cu toate acestea, ei nu au fost niciodată răsplătiţi cum se cuvine pentru asta. Adevărul e că ei erau nişte făţarnici religioşi şi păcătoşi vinovaţi. Mândria lor i-a orbit, nemaiputând astfel vedea cât de mare era prăpastia dintre ei şi Dumnezeu, după cum ei nu vedeau faptul că El îi copleşise cu binecuvântări nespus de multe. O, dacă ar fi fost ei gata să se pocăiască şi să-şi recunoască păcatele, câtă bucurie I-ar fi produs aceasta Tatălui şi atunci şi ei ar fi fost un prilej de sărbătoare!