Aici Domnul Isus este înfăţişat sub simbolul unui păstor. Cele nouăzeci şi nouă de oi îi reprezintă pe cărturari şi pe farisei. Oaia pierdută îl întruchipează pe vameş sau pe alt păcătos care-şi recunoaşte păcătoşenia. Când păstorul îşi dă seama că una din oile sale s-a pierdut, le lasă pe cele nouăzeci şi nouă în pustiu adică afară din staul, şi se duce după cea pierdută, până când o găseşte. În ce-L priveşte pe Domnul, această călătorie a constat în coborârea Sa pe pământ, desfăşurarea lucrării publice, respingerea Sa, suferinţele şi moartea Sa. Cât de adevărate sunt cuvintele binecunoscutului imn: „The Ninety and Nirie" („Cele nouăzeci şi nouă"):
Dar nici unul din răscumpăraţi n-a ştiut Cât de adânci au fost apele traversate,
Nici cât de neagră noaptea prin care a trecut Domnul
Până când a găsit oaia pierduta.
Elizabeth C. Clephane