Fiul cel mare a fost atunci cuprins de mânie şi gelozie, refuzând să ia parte la bucuria tatălui său. J. N. Darby se exprimă foarte adânc aici: „Acolo unde se află fericirea lui Dumnezeu nu poate veni neprihănirea de sine. Dacă Dumnezeu este bun cu păcătosul, ce rost mai are propria mea neprihănire?"
Când tatăl lui l-a rugat să participe şi el la festivităţi, acesta a refuzat, bombănind că el nu fusese niciodată răsplătit pentru că l-a slujit până atunci pe tatăl său cu credincioşie şi ascultare. Dar lui nu i se dăduse nici măcar un ied, darmite un viţel îngrăşat! El s-a plâns că atunci când s-a întors fiul risipitor, după ce a cheltuit banii tatălui său cu femeile desfrânate, tatăl nu a stat pe gânduri, ci i-a pregătit un mare ospăţ. Observaţi cum se exprimă fiul cel mare: „acest fiu al tău", refuzând să-l numească fratele lui.