Fiul şi-a mărturisit păcatele, până în punctul în care era gata să ceară de lucru. Atunci tatăl l-a întrerupt, poruncindu-le robilor săi să-l îmbrace pe fiul Său cu haina cea mai bună, să-i pună un inel în deget şi încălţăminte în picioare. De asemenea a ordonat să se pregătească un ospăţ mare, pentru a sărbători întoarcerea fiului său, care fusese pierdut şi a fost găsit. Din punctul de vedere al tatălui, fiul său fusese mort, dar acum era viu. Cineva a făcut remarca: „Tânărul acesta dorise să se distreze, găsind satisfacţii într-o ţară îndepărtată. Dar adevărata satisfacţie a găsit-o doar atunci când i-a venit mintea la loc şi s-a întors în casa tatălui său." Observaţi că se spune că au început să se înveselească, dar nu se spune deloc că bucuria lor s-ar fi terminat. Tot aşa este şi cu mântuirea unui păcătos.