Cu mult înainte de a ajunge acasă, tatăl lui l-a văzut şi a fost cuprins de milă faţă de el, a alergat şi a căzut pe gâtul lui şi l-a sărutat mult. Aici este probabil singurul loc din Biblie în care se spune că Dumnezeu S-a grăbit, în sens pozitiv. Steward explică:
Cu multă îndrăzneală, Isus L-a înfăţişat pe Dumnezeu nu în postura de a-l aştepta pe copilul său ruşinat să se întoarcă acasă pleoştit, nici ca Unul care rămânea în demnitatea Sa, ci ca Unul care S-a grăbit să-l aducă cât mai degrabă acasă, aşa ruşinat, zdrenţăros şi întinat cum era, primindu-i cu braţele deschise. Acelaşi termen: „Tată" a întunecat, pe de o parte, culoarea păcatului, iar pe de alta a potenţat gloria şi splendoarea iertării.