A. Vestirea naşterii precursorului (1:5-25)
La începutul relatării sale, Luca ne face cunoştinţă cu părinţii lui Ioan Botezătorul. Era pe vremea când în Iudeea domnea regele nelegiuit Irod cel Mare, care era idumeean din naştere, descinzând din Esau.
Zaharia (care înseamnă Domnul îşi aduce aminte) era un preot care aparţinea diviziei lui Abija unul din cele douăzeci şi patru de schimburi în care fusese împărţită preoţia iudaică de către David (1Cronici 24:10). Fiecărui schimb îi revenea datoria de a sluji la templul din Ierusalim de două ori pe an, de la sabat la sabat. În perioada de care ne ocupăm existau atât de mulţi preoţi încât privilegiul de a arde tămâie în Locul Sfânt îi revenea unui preot doar o dată în viaţă sau poate nici atât.
Elisabeta (care înseamnă jurământul lui Dumnezeu) descindea şi ea dintr-o familie de preoţi şi anume cea a lui Aaron. Şi ea, şi soţul ei erau iudei evlavioşi, care căutau să împlinească cu scrupulozitate toate cerinţele morale şi ceremoniale ale Scripturilor Vechiului Testament. Desigur, nu erau lipsiţi de păcat, dar când păcătuiau, aveau grijă să aducă o jertfa sau să îndeplinească cerinţele ritualiste.