Q. Parabola oaspetelui ambiţios
Întrând în casa fariseului, Domnul a observat, probabil, cum oaspeţii încercau să ocupe locurile cele mai bune la masă, căutând poziţia care să le confere maximă onoare şi vizibilitate. Faptul că şi El era oaspete la această masă nu L-a împiedicat să spună ce a avut de spus, cu toată francheţea şi neprihănirea. El i-a avertizat astfel împotriva acestei forme de goană după glorie personală, spunându-le că atunci când sunt invitaţi la masă, s-ar cuveni să ocupe mai degrabă un loc umil, decât unul proeminent. Asta şi pentru faptul că atunci când căutam să ne asigurăm un loc important s-ar putea să fim, ulterior, făcuţi de ruşine, spunânduni-se să ocupăm un loc inferior. Dar dacă ne smerim cu adevărat înaintea lui Dumnezeu, în mod sigur ne vom deplasa doar într-o singură direcţie: în sus. Isus ne-a învăţat că este mai bine să fii avansat la o poziţie de onoare, decât să cauţi tu singur s-o dobândeşti, pentru ca mai târziu să fii obligat să renunţi la ea. Domnul însuşi este Pilda vie a renunţării de sine (Filipeni 2:5-8). El S-a smerit pe Sine şi Dumnezeu L-a înălţat. Oricine se înalţă va fi smerit de Dumnezeu.