Oricât ar fi dorit ei să spună că nu este, nu şi-ar fi putut susţine un asemenea argument, drept care au tăcut. Prin urmare, Isus l-a vindecat pe om şi i-a dat drumul să plece. Pentru El aceasta era o lucrare de milostenie. Or, dragostea divină nu-şi încetează niciodată activităţile, nici chiar în ziua de sabat (Ioan 5:17).
Îndreptându-Se spre iudei, El le-a reamintit că dacă unul din animalele lor ar cădea într-o groapă, ei l-ar scoate negreşit în ziua de sabat, căci ar fi în interesul lor s-o facă. Dar în cazul unui om, deci aproapele lor - ei bine, pentru acesta nu mai aveau nici o înţelegere, fiind gata să-L condamne pe Domnul Isus pentru că i-a venit în ajutor. Deşi nu au putut răspunde la raţionamentul Mântuitorului, e limpede că s-au înverşunat şi mai mult împotriva Lui.