Versetul 33 este, probabil, unul din cele mai puţin îndrăgite versete din toată Biblia, căci în el găsim o afirmaţie cât se poate de tranşantă: „Oricare dintre voi care nu se leapădă de tot ce are nu poate fi ucenicul Meu." E imposibil să escamotăm sensul limpede al acestor cuvinte. Astfel, nu ni se spune că cineva ar trebui să fie dispus să se lepede de tot, ci ni se spune că trebuie să se lepede de tot. Noi trebuie să-I acordam Domnului credit pentru că a ştiut ce a spus. El Şi-a dat seama că lucrarea nu se putea înfăptui în nici o altă manieră. El doreşte oameni şi femei care Să-L preţuiască pe El mai presus de orice alt lucru sau persoană din lumea întreagă. Iată ce spune Ryle în această privinţă:
Omul care reuşeşte în viaţă va fi cel care va renunţa la toate de dragul lui Cristos. El va face astfel cel mai bun târg posibil: pentru câţiva ani pe acest pământ, îşi va purta crucea, iar în lumea de apoi va avea viaţă veşnică. El va obţine astfel cea mai aleasă moştenire. Va lua cu el bogăţiile adunate, trecându-le dincolo de mormânt. El va fi bogat în har aici şi bogat în glorie acolo. Dar şi mai minunat va fi faptul că niciodată nu va pierde ceea ce va căpăta prin credinţa în Cristos. Este exact „partea aceea bună care nu i se va lua niciodată."