În al doilea rând, El ne-a învăţat că un ucenic autentic trebuie să-şi poarte crucea şi să-L urmeze pe El. Crucea nu este totuna cu vreo infirmitate de natură fizică sau mentală, ci cărarea presărată cu ocări, suferinţe, singurătate şi chiar moarte, pe care cineva se înscrie de dragul lui Cristos. Nu toţi credincioşii îşi poartă crucea. Ea poate fi evitată, prin trăirea unei vieţi creştine „doar cu numele". Dar dacă ne hotărâm să fim cu trup şi suflet ai Domnului, vom trăi acelaşi gen de opoziţie satanică pe care l-a cunoscut şi Fiul lui Dumnezeu când a fost pe pământ. Asta e crucea. Ucenicul trebuie să vină după Cristos. Asta înseamnă că el trebuie să trăiască genul de viaţă pe care a trăit-o şi Cristos pe pământ - o viaţă de renunţare la pretenţiile eului, de umilinţe, de prigoane, de ocări, ispite şi împotrivire înverşunată din partea păcătoşilor împotriva Sa.