Mai întâi, El le-a spus celor care veneau după El că pentru a putea fi ucenici adevăraţi, trebuie să-L iubească pe El la modul suprem. El nu a sugerat niciodată că oamenii ar trebui să fie cuprinşi în inima lor de o ură înverşunată împotriva tatălui, mamei, soţiei, copiilor, fraţilor sau surorilor lor. Mai degrabă, El a subliniat că dragostea pentru Cristos trebuie să fie atât de mare încât toate celelalte genuri de iubire să pălească în comparaţie cu această dragoste unică, părând, prin raportare la ea, drept ură (vezi Matei 10:37). Nu avem voie să permitem nici unor consideraţii de familie să ne abată, pe noi, ucenicii Domnului, de la calea ascultării depline de Domnul. În realitate, partea cea mai dificilă a acestei prime etape din cadrul uceniciei se află în cuvintele: „ba chiar însăşi viaţa sa". Nu numai că trebuie să ne iubim rudele mai puţin decât îl iubim pe Domnul Isus, ci trebuie să ne urâm chiar propria noastră viaţă. în loc să trăim o viaţă care să graviteze în jurul eului nostru, trebuie să trăim o viaţă cristo-centrică. în loc să ne întrebăm cum ne va afecta pe noi orice acţiune pe care o întreprindem, trebuie să avem grijă să evaluăm cum îl va afecta aceasta pe Cristos şi gloria Sa. Consideraţiile ce ţin de confortul sau de siguranţa noastră trebuie subordonate măreţei sarcini de a-L slăvi pe Cristos şi de a-L face cunoscut. Cuvintele Mântuitorului au un caracter absolut. El a spus că dacă nu-L iubim la modul suprem, adică mai mult decât ne iubim propria noastră familie, ba chiar însăşi viaţa noastră, nu putem fi ucenicii Lui. Aici nu este loc pentru jumătăţi de măsură.