Când i-a comunicat servitorul stăpânului său că invitaţia a fost respinsă de mai toţi, stăpânul l-a trimis în oraş, să-i invite pe cei săraci, schilozi, orbi şi şchiopi. „Atât natura, cât şi harul resping vidul", a afirmat Bengel. Poate că primii invitaţi îi întruchipează pe liderii poporului evreu. Când ei au respins Evanghelia, Dumnezeu a trimis-o la oamenii de rând ai oraşului Ierusalim. Mulţi dintre aceştia au răspuns la chemare, dar tot mai era loc în casa stăpânului. Şi astfel stăpânul şi-a trimis servitorul pe drumuri şi la garduri, silindu-i pe cei găsiţi acolo să intre. Aceasta reprezintă, fără îndoială, Evanghelia, care este vestită Neamurilor din lumea întreagă. Acestea nu trebuiau silite să intre prin forţa armelor (cum s-a făcut în istoria creştinătăţii), ci prin forţa argumentului. Trebuie recurs la toate mijloacele de convingere aparţinând exclusiv domeniului dragostei, pentru a-i determina să intre, ca să se umple casa stăpânului.