Dacă şi-ar fi dat seama de semnificaţia zilelor în care trăiau, s-ar fi grăbit să facă pace cu adversarul lor. Patru sunt termenii juridici folosiţi aici: adversar, magistrat, judecător şi ofiţer şi toţi se referă la Dumnezeu. În vremea aceea Dumnezeu Se deplasa în mijlocul lor, rugându-i fierbinte, dându-le prilejul să fie mântuiţi. Ei trebuiau să se pocăiască şi să-şi pună încrederea în El. Dacă refuzau, aveau să stea în faţa lui Dumnezeu, ca Judecător al lor. Or, negreşit procesul avea să fie în defavoarea lor. Vor fi găsiţi vinovaţi şi condamnaţi pentru necredinţa lor. Apoi vor fi aruncaţi în închisoare, adică în pedeapsa veşnică. Nu vor ieşi de acolo până când nu vor fi plătit ultimul bănuţ - adică nu vor ieşi niciodată, deoarece niciodată nu vor fi în stare să plătească o datorie atât de uriaşă.
Şi astfel Isus le-a spus oamenilor că trebuie să fie în stare să discearnă timpurile în care trăiesc. Trebuie să se pună în ordine cu Dumnezeu, pocăindu-se de păcatele lor şi predându-se Lui în întregime.