Apoi Domnul se referă la crini, pentru a arăta nebunia de a-ţi cheltui talentele şi tot ce ai mai de preţ în viaţă pentru a-ţi face rost de îmbrăcăminte. Crinii de aici ar putea fi anemonele necultivate, ce cresc pe câmp. Acestea nici nu trudesc, nici nu torc, şi totuşi au o frumuseţe naturală ce rivalizează cu toată gloria lui Solomon. Dacă Dumnezeu face atâta aparentă risipă de frumuseţe la aceste flori, care înfloresc astăzi iar mâine sunt arse, oare nu va avea El grijă de nevoile copiilor Săi? Noi ne dovedim puţin credincioşi atunci când ne îngrijorăm, ne frământăm şi alergăm întruna fără astâmpăr pentru a obţine tot mai multe bunuri materiale. Ne risipim viaţa făcând ceea ce ar fi făcut Dumnezeu pentru noi, dacă ne-am fi consacrat timpul şi talentele mai mult pentru El.