Isus a recurs la exemplul corbilor, pentru a ilustra modul în care se îngrijeşte Dumnezeu de creaturile Sale. Aceştia nu-şi petrec viaţa într-o frenetică căutare după hrană sau în grija pentru nevoile lor din viitor. Ei trăiesc ceas de ceas, bizuindu-se pe Dumnezeu. Faptul că nu seamănă şi nu seceră nu ar trebui interpretat în sensul că oamenii ar trebui să se lase de ocupaţiile lor seculare. Ci înseamnă doar că Dumnezeu cunoaşte nevoile celor pe care i-a creat şi le va purta de grijă, dacă aceştia îşi vor trăi viaţa în atârnare de El. Dacă Dumnezeu hrăneşte corbii, cu cât mai mult îi va hrăni El pe cei pe care i-a chemat să-i fie slujitori! Corbii nu au hambare sau magazii, şi totuşi Dumnezeu se îngrijeşte de ei zilnic. De ce ne-am petrece noi atunci viaţa clădind hambare mai mari şi magazii mai încăpătoare?