C. Neliniştea contrastată cu credinţa (12:22-34)
Unul din marile pericole din viaţa creştină este acela de a lăsa ca agonisirea celor necesare pentru mâncare şi îmbrăcăminte să devină cel mai important ţel al existenţei noastre. Ajungem să fim atât de prinşi de grija de a câştiga banii cu care să achiziţionăm aceste lucruri, încât lucrarea Domnului este pusă pe planul doi. Accentul în Noul Testament este pus asupra nevoii de a face din cauza lui Cristos punctul central şi primordial din viaţa noastră. Hrana şi îmbrăcămintea ar trebui să fie subordonate scopului acestuia. Desigur, trebuie să lucrăm cu sârguinţă pentru acoperirea nevoilor noastre actuale, dar odată ce am făcut acest lucru, trebuie să ne punem încrederea în Dumnezeu, lăsând grija pentru viitor în mâna Lui, aruncându-ne cu toată râvna în lucrarea de slujire a Lui. Aceasta este viaţa de credinţă.
Când Domnul Isus a spus că nu trebuie să ne îngrijorăm cu privire la hrană şi îmbrăcăminte, El nu a lăsat să se înţeleagă că trebuie să stăm cu mâinile în sân şi să aşteptăm ca aceste lucruri să ni se dea de-a gata. Creştinismul nu încurajează lenea! Ceea ce a vrut să spună El însă a fost că în procesul câştigării banilor necesari procurării lucrurilor necesare vieţii noi nu trebuie să le îngăduim acestora să-şi asume o importanţă mai mare decât li se cuvine. Căci în viaţa noastră există un lucru cu mult mai important decât ceea ce mâncăm sau purtăm. Noi suntem pe acest pământ ambasadorii Regelui şi toate consideraţiile legate de confortul nostru personal şi înfăţişarea noastră trebuie subordonate singurei sarcini cu adevărat vrednice de toată cinstea: aceea de a-L face cunoscut pe El.