„Dar când a început să se considere stăpân pe timp, s-a izbit de Dumnezeu, spre ruinarea lui veşnică." Dumnezeu i-a spus că va muri chiar în noaptea aceea. Atunci el avea să piardă toate averile sale, care aveau să încapă pe mâinile altuia. Nechibzuit este, potrivit definiţiei cuiva, cel ale cărui planuri se încheie la mormânt. Omul acesta a fost, negreşit, nechibzuit.
„Atunci ale cui vor fi lucrurile acestea?" a întrebat Dumnezeu. Am putea să ne punem şi noi întrebarea: „Dacă Cristos ar veni astăzi, ale cui ar fi toate averile mele?" Ce bine ar fi dacă le-am folosi, în schimb, pentru Dumnezeu astăzi, mai degrabă decât să le lăsăm să cadă în mâinile celor răi, mâine! Noi ne putem aduna de pe acuma comori în cer cu aceste bunuri, fiind astfel bogaţi faţă de Dumnezeu. Sau, dimpotrivă, le putem risipi pentru satisfacerea firii noastre vechi, culegând, astfel, din firea veche stricăciune.