Apoi Mântuitorul le-a explicat ucenicilor că există o deosebire între acţiunea de a-L critica pe El şi hula împotriva Duhului Sfânt. Cei care vorbesc împotriva Fiului Omului pot fi iertaţi, daca se pocăiesc şi cred. Dar hula sau blasfemia împotriva Duhului Sfânt este un păcat de neiertat. Este păcatul de care s-au făcut vinovaţi fariseii (vezi Matei 12:22-32). Ce este acest păcat? Este păcatul de a atribui minunile Domnului Isus diavolului. Este blasfemie împotriva Duhului Sfânt, deoarece Isus a săvârşit toate minunile Sale prin puterea Duhului Sfânt. Prin urmare, păcatul consta în a afirma că Duhul Sfânt al lui Dumnezeu ar fi diavolul. Nu este nici o iertare pentru acest păcat, nici în veacul acesta, nici în cel viitor.
Acest păcat nu poate fi comis de un credincios adevărat, în pofida faptului că unii sunt chinuiţi de gândul că poate l-au comis, prin alunecarea de la credinţă. Alunecarea de la credinţă nu este un păcat de neiertat. Un om care alunecă de la credinţă poate fi repus în părtaşie cu Domnul. însuşi faptul că persoana respectivă este îngrijorată e o dovadă că nu a comis păcatul de neiertat.
Nici respingerea lui Cristos de către un necredincios nu constituie păcatul de neiertat Desigur, dacă omul respectiv moare în necredinţă, nu mai poate fi convertit. Atunci păcatul lui devine de neiertat. Dar păcatul descris de Domnul nostru ca fiind „de neiertat" este păcatul pe care l-au comis fariseii, spunând că Domnul a săvârşit minunile Sale prin puterea lui Beelzebub, prinţul demonilor.