Luca s-a bizuit şi pe relatări orale provenite de la cei care de la început au fost martori oculari şi slujitori ai Cuvântului transmis... nouă" (s-a redat versiunea NKJ, din textul original, n. tr.). Luca nu pretinde că a fost martor la evenimentele descrise, dar el i-a intervievat pe cei care au asistat în persoană la aceste evenimente. El îi descrie astfel pe aceşti asociaţi ai Domnului ca martori oculari şi slujitori ai Cuvântului. El întrebuinţează aici termenul Cuvântul ca unul din numele lui Cristos, aşa cum procedează şi Ioan în evanghelia sa. De la început înseamnă în acest context „de la începutul erei creştine, vestite de Ioan Botezătorul." Faptul că Luca a folosit relatări scrise şi orale nu neagă inspiraţia verbală a scrierii sale, ci arată că Duhul Sfânt l-a călăuzit în selectarea şi structurarea materialelor sale. Iată ce scrie S. Stewart în această privinţă:
Luca precizează fără echivoc că autorii inspiraţi nu au fost degrevaţi în chip miraculos de necesitatea efectuării unor cercetări istorice asidue...
Inspiraţia nu înseamnă că Dumnezeu în chip magic ar fi depăşit facultăţile şi intelectul autorului inspirat. Mai degrabă, am putea spune că Dumnezeu Şi-a exprimat voinţa prin facultăţile mentale şi intelectul autorului devotat. Inspiraţia nu suprimă personalitatea autorului sacru; nu-l transformă într-un robot al lui Dumnezeu. Dimpotrivă, inspiraţia (divină) dă contur personalităţii autorului inspirat, făcând din el un martor viu al lui Dumnezeu.