El avea să ceară de la generaţia aceea sângele tuturor purtătorilor de cuvânt ai lui Dumnezeu, începând cu cel al lui Abel şi până la ultimul caz, cel al lui Zaharia, care a pierit între altar şi templu (2Cronici 24:21). Doi Cronici este ultima carte a Vechiului Testament în ordinea în care apar ele în Scriptura iudaică. Prin urmare, Domnul Isus a trecut prin tot şirul martirilor, când i-a menţionat pe Abel şi pe Zaharia. Rostind aceste cuvinte, El a ştiut foarte bine că generaţia aflată atunci în viaţă avea să-L condamne la moarte pe cruce, punând astfel vârf la toate persecuţiile dezlănţuite până atunci împotriva oamenilor lui Dumnezeu. Pentru că aveau să-L omoare pe El, sângele tuturor dispensaţilor anterioare avea să cadă asupra lor.