H. Cele două parabole despre rugăciune (11:5-13)
Continuând pe tema rugăciunii, Domnul a prezentat apoi o ilustraţie prin care a dorit să arate că Dumnezeu este dispus să audă şi să răspundă la cererile copiilor Săi. Istoria se referă la un om căruia i-a sosit un musafir în miez de noapte. Din nefericire, omul nu avea suficientă mâncare, la îndemână. Astfel, s-a dus la un vecin, a bătut la uşa lui şi i-a cerut trei pâini. La început, vecinul a fost deranjat de faptul că a fost trezit din somn şi nu s-a sinchisit să se scoale. Dar la insistenţele vecinului, care bătea în uşă şi striga încontinuu, s-a ridicat, în cele din urmă, din pat şi i-a dat ce i-a cerut.
Aplicând această ilustraţie, trebuie să fim atenţi să evităm anumite concluzii. Nu înseamnă că Dumnezeu este deranjat de cererile noastre persistente. Şi nu se poate trage concluzia că singurul mod în care ni se poate răspunde la rugăciune este acela de a fi persistenţi.
Ilustraţia ne învaţă însă că dacă un om e dispus să-şi ajute prietenul, pentru că acesta îl solicită încontinuu, Dumnezeu este cu mult mai dispus să audă strigătele copiilor Săi.