Fariseii erau adepţi ai importanţei lucrurilor exterioare. Ei respectau cu minuţiozitate cele mai mici detalii din legea ceremonială, cum ar fi zeciuiala din plante. Dar neglijau relaţiile lor cu Dumnezeu şi cu semenii lor. Îi asupreau pe cei săraci şi nu-L iubeau pe Dumnezeu. Domnul nu i-a mustrat pentru faptul că dădeau zeciuială din izmă, din rută şi din toate zarzavaturile, ci a scos în relief faptul că nu ar trebui să pună atâta râvnă în acest aspect minor, neglijând, în schimb, îndatoririle de bază ale vieţii, cum ar fi dreptatea şi dragostea lui Dumnezeu. Ei subliniau lucrurile secundare, în detrimentul celor primare. Ei excelau în ceea ce putea fi văzut de alţii, dar neglijau ceea ce numai Dumnezeu putea vedea.