Regina din Sud, regina Şeba, cea dintre neamuri, a parcurs o distanţă mare ca să audă înţelepciunea lui Solomon. Ea nu a văzut nici un singur miracol. Dacă ar fi avut privilegiul de a trăi în zilele Domnului, cu câtă bucurie L-ar fi primit ea! De aceea, ea se va ridica la judecată împotriva acelor oameni răi care au avut privilegiul de a vedea lucrările supranaturale ale Domnului Isus şi care L-au respins totuşi. Unul şi mai mare decât Iona, şi mai mare decât Solomon păşise pe scena istoriei umane. Pe când locuitorii lui Ninive s-au pocăit la predicarea lui Iona, oamenii din Israel au refuzat să se pocăiască la predicarea unuia mai mare decât Iona.
Necredinţa din zilele noastre ia în derâdere istoria lui Iona, atribuindu-i statut de legendă ebraică. Isus a vorbit însă despre Iona ca despre o persoană reală, ce a trăit în istorie, aşa cum a vorbit şi despre Solomon. Oamenii care susţin că ar crede dacă ar vedea o minune nu au dreptate. Credinţa nu se bazează pe dovezile oferite de simţuri, ci pe cuvântul viu al lui Dumnezeu. Dacă cineva nu crede în cuvântul lui Dumnezeu, nu va crede nici dacă ar învia cineva din morţi. Atitudinea care insistă să i se ofere un semn nu îi este plăcută lui Dumnezeu. Asta nu e credinţa, ci vedere. Necredinţa spune: „Mai întâi să văd, şi apoi voi crede." Dumnezeu spune: „Crede şi vei vedea."